simteam o briza rece ce imi invadase trupul, simteam cum imi ingheta maduva oaselor.
iar tu te departai de mine zambind, spunandu-mi parca in soapta
- Trebuie sa plec nu mai rezist langa tine simt ca ma sufoc simt ca nu mai am aer
de ce imi spui asta? Eu am nevoie de tine am nevoie de caldura ta ti-am spus dar cred ca nu mai putut auzi din cauza vantului..... defapt te pierdusem de o viata dar eram prea orb ca sa mai pot observa briza rece dintre noi doi. si fug spre tine in speranta ca ma vei astepta sa-ti pot spune cat de mult insemni tu pentru mine sa-ti pot spune ca daca tu pleci eu nu mai am pentru ce sa mai traiesc ca eu nu sunt nimica fara de tine.........
da e prea tarziu, tu te-ai racit brusc defapt esti atat de rece incat imi este frica sa te ating....si ma retrag si incep sa plang. de ce imi faci una ca asta nu spuneai tu ca alaturi de mine prinzi aripi nu-mi spuneai tu ca fara de mine ai sa te ofilesti si ca pe altu nu ai sa-l mai poti privi vreodata asa cum ma privesti pe mine..........sau erau doar soaptele din capul meu si....bine draga mea fa cum vrei pleaca pleaca nu vreau sa te mai vad. Nu stai nu e asa revino te rog te rog revino da tu nu cred ca ma mai poti auzi esti mult prea departe de mine iar eu raman din nou singur defapt cred ca toata viata mea am fost singur iar tu erai doar o iluzie ce imi aducea zambetul pe fata, sau poate a fost doar un vis si acum trebuie sa ma trezesc ........ Nu vreau sa ma trezesc vreau sa raman aici sa raman alaturi de tine ca viata mea nu are nici o culoare fara zambetul tau te rog opreste-te strig pentru ultima oara sunand a disperare si parca te aud....
-E prea tarziu dragul meu mult prea tarziu

cuprinsa in lumea mea, inchisa in tacere
caci eu port in suflet iubire sau durere?
te am inca in minte chipul tie tiparit
dar si multa suferinta odata cu el sa cladit

mam inchis din nou in mine si nu vreau sa scap
caci dupa atatiea ani eu inca te plac
inca tin la tine si sincer te iubesc
daca tot rostesc aceste cuvinte eu singura ma ranesc


da te iubesc in schimb tu imi dai durere
ca inima mea e plina de tacere
un gol ce il am in mine de cand tu ai plecat
si ma intreb intruna oare mai iubit cu adevarat?


au tecut trei ani din viata incare eu ma zbat
si sincer nu mai am puterea necesara ca sa scap
eu inca tin la tine dar cred ca e in zadar
cant tu ti pe altu in brate eu is plina de amar

secat de viata

fara chef de viata ma zbat printre stanci
cu trupul sfasiat si rani sangerand
pierdut de lume ma simt uitat in timp
fara de prieteni inconjurat de actori grabiti

fara de viata, cu mintea facuta praf
fara sa uit nimic din tot ce mi-a ramas
durere in suflet, un zambet fals pe fata
fara sa las durerea sa se vada

zambind mereu in fata tuturor
ca singur sunt un simplu calator
caut ceva ce stiu ca nu exista
caut o faptura o simpla fiinta

sa ma ajute sa ma regasesc
sa nu ma mai lase in timp sa ratacesc
ca sa ma faca sa uit de suferinta
inca o caut ,desi ea nu mai exista

fear

inspira teama

precum parfumul mortii ce imi imprima pielea
pe fata unui copil se imprima durerea
un suflet incet moare impins de neplacere
suferinta rasare ca o parte de infern
cu chip uman paseste un demon pe pamant
nascut doar din durere si din neplacut
rasfoindu-l ca o carte veche uitata intr-un raft
sufletul se zbate sa nu fie incuiat

ca un caracter de piatra lasat pe pamant
cu inima goala pentru ce n-a primit
avea vise desarte inchise-n fantezii
vise spulberate din cauza unei iubiri.
iar sufletul sau bantuie acum pe-acest pamant
ca inima-i demult data pe o adiere de vant
ce-i tine in ochi lumina sa vada in continuare
cum la el in suflet rasare inca o floare.
cu o flacara din iad acuma o incalzeste
spunand ca pe aceasta el mult o iubeste.

Azi nu plang si nici nu fug sa uit pe cineva
Azi zambesc si-s fericit ca am vorbit cu ea
Un zambet mic si implinit ce mi-l trimite mie
Sunt parca in vis si eu plutesc cuprins de multa fericire

Ea roseste si imi zambeste, ascuzandu-mi parca ceva
Ii zic timid spune-mi ce faci si care e viata ta
Ea imi raspunde foarte bine cu un zambet ascuns
Intrebandu-ma si pe mine daca am ajuns unde mi-am propus
Eu ii zic nu, foarte cinstit fara sa-i ascund ceva
Nu-s nici macar la jumatate din ce mi-am propus draga mea

Si parca, parca nu e bine parca lipseste ceva
O preafrumoasa domnisoara lipseste din viata mea
Desi o caut ea nu vine ori poate ii e rusine
Dar fara ea in sufletul meu se afla o mare foarte pustie

Dar nu renunt imi zic eu mie in cautarea ei
De-o fi s-o caut in nestire pe-ntunecate alei
Si de-o gasesc am sa te anunt si pe tine draga mea
Dar pana atunci sa ai grija de tine o preafrumoasa stea

Ea se retrage in intuneric zambind ca asa-i e firea
Dar mi-a promis c-o sa ma ajute sa imi gasesc iubirea
Ca-mi lumineaza calea pe care am sa calc
Atata timp cat am sa ii rostesc numele cu drag

Si de-am sa-i fiu loial ea imi promite mie
Ca o sa ma ajute sa imi implinesc visele in intregime
Si daca stau cu ea pana ce am sa mor
O sa imi indeplineasca visul visurilor

in amintirea ei

Un suflet timid retras si grav ranit
asa pe tine eu te-am intalnit
iar eu zambeam si ma holbam la stele
tu erai trista inchisa-n tacere
eu zburdam si ma scaldam in vise
dar ale tale povesti erau triste

am incercat ca sa te-n veselesc
sa-ti revi si cu mine sa visezi
ca sa alungi din suflet a ta durere
si sa te infructi din a mea placere
ca sa-ti arat ca viata e frumoasa
ca nu e rece si nu este de gheata

tu ai zambit si mi-ai zis ca-s amuzant
si ca te fac de trecutul tau sa scapi
ca-ti aduc in viata ta culoare
si ca-n suflet eu ti-am plantat o floare
ca-s gradinarul ce am grija de ea
ca sa nu moara la fel ca ultima

m-am bucurat si te priveam zambind
o bucurie ce inca o simt
ea e in mine desi tu ai plecat
cand am ajuns sa te iubesc cu adevarat

acum eu sunt cel ce pluteste-n deriva
ce am cazut in capcana ta divina
eu am crezut ca o sa-mi fi aproape
ca sa te am langa mine zi si noapte
dar acum te am numai in gand

un chip de inger cu un suflet crud
un trandafir e floarea ce am plantat
dar spinii ei pe mine m-au intepat
si sangerez cu lacrimi de copil
dupa o iluzie ce inca o am in gand

pintre furtuni de vise spulberate-n timp
cu o privire trista-n ochi si lacrimi sangerand
scriu mai departe acelasi tip de poezie
pe care mi-o sopteste sufletul din mine

cu o minte facuta praf si ganduri zbuciumate
merg mai departe luptand ca si o carte
ca un copil trist cu viitoru-n fata
stau ascuns in umbra retranandu-ma-n ceata

fara sa stau sa ma gandesc la tine
ma dau in sate stiind ca nu fac bine
nici pentru mine! dar pentru cine?

pentru parfumul ce vine din spre tine
ce ma ameteste ma-nebuneste
dar cu sufletul plin doar de regrete
ganduri infecte, fapte indecente
fara de tine ma simt pus la perete

dar seara vine incerc din nou s-adorm
dar nu aam somn, si ma intind pe hol
la fel de gol ca sufletul de piatra
ce l-ai lasaat in urma ta odata...
Doamne! ce fata, ce inger dubios

doar ca sunt prost si ma intind pe jos
e rece si jegos,lafel ca mintea-mea
ce se-ntuneca de tot acu in urma ta

lacrima unui crin

adesea stau si ma gandesc fiind cuprins de vise
la fiecare lucru bun ce imi trecea prin minte
la fiecare te iubesc rostit de-ale tale buze
la clipa cand te sarutam acum e o iluzie

la fiecare te iubesc rostit in soapta seara
la zambetul tau fermecator ce imi luminase calea
la acele clipe ce noi doi le petreceam impreuna
la saruturi ce ne-apucau la rasarit de luna

acum nu esti aici cu mine sa fie ca inainte
de asta serile ce-s tarzii la mine-s lungi si triste
nici noaptea nu am somn caci ma gandesc la tine
iar daca e ca sa adorm eu te visez langa mine


iar cum eu noaptea nu am somn nu stiu ce sa mai fac
si iarasi umplu foi cu tot ce-mi trece prin cap
as vrea sa uit o data tot ce-mi aminteste de noi
dar sincer chiar nu pot si a plange incep apoi


cu lacrimi mari reci si intristate ce imi imbiba pielea
caci de cand tu ai plecat nu mi-a mai ramas decat durerea
ce inca acum o port in suflet si ma transforma-n piatra
si parca simt ca-n viata mea n-am sa mai pot iubi vreodata

cum as putea ca sa te uit cand inca te am in mine
si chiar de sufletul mi-e gol de fapt e plin cu tine
e plin de noi de aspre ploi ce le-am avut odata
e plin cu dragostea dintre noi ce se transforma-n piatra

simt cum otrava imi curge prin vene
sa mi-o scot din cap nu mai am putere
veninul imi tulbura mintea confuza
o parte din corp moare la fel ca o frunza
ce atinge pamantul purtata de vant
durerea din suflet ma pus la pamant
si incerc sa fiu tare incerc sa nu plang
dar nu mai am puterea sa incerc sa o uit
mintea-mi delireaza parca am vedeni
o parte din ea inca bantuie in intuneric
amintirea ei ma face sa fiu de ghiata
imi umple sufletul, amar ce imi provoaca greata
care imi face inima sa-mi suspine ascunsa in ceata

Timpul trece tot mai incet,
Sunt singur în casă, simt că-nebunesc
Simt cum pereții îmi întunecă vederea,
Singurătatea din mine îmi crește durerea.
Încerc să te uit dar nu cred că pot,
Pentru tot ce mi-ai facut nu există antidot,
Sunt închis în propria mea minte
Unde timpul se scurge-ncet, și nu-și găsește cuvinte
să poată trece peste rana făcută de către tine.
Sunt eu, patru pereți și încep a plange,
Căci timpul trece mult prea încet în lipsa ta,
Nu mai am puterea necesară să te pot ierta.
Încerc să te uit dar asta nu va fi curând,
Până atunci mă-nchid in mine și-ncep să plâng.

Ca un copil ce stare nu mai are,
Ca și o floare fără de petale,
Ca un copac fără de frunze,
Ca un copil fără zâmbet pe buze.

Mă așez în colț, privind lung în îndepărtare
Poate că o să apari din nou ca un răsărit de soare,
Iar eu am să te aștept cu zâmbetul pe buze
Sperând că n-o să devii o simplă iluzie

ea era motivul pentru care ma trezeam in fiecare dimineata cu zambetul pe fata
ea era izvorul meu de buciri fericirea mea pura se datora ei
dar acuma blestem serile lungi.... fiindumi parca teaama sa adorm ca nu cumva sa imi apara din nou in vis si sa ma trezesc plangang retras intrun colt tremurand si gandinduma din nou la ea, la acele clipe frumoase petrecute impreuna.. eu si ea.....
acum izvorul meu a secat, diminetele mis lungi si posomorate. ma simt singur... sunt singur................

simt viata cum se scurge prin vene
stau intins in pat fara de putere
cuprins de durerea acumulata in timp
ofilind in drumul meu tot ce eu ating

si strig spre cer cuprins acum de ura
ce am gresit de am ajuns sa traiesc in umbra
si simt cum urla singuratatea din mine
ca am trait o viata cuprins de vise senile

fara sa ma grabesc am luat viata in piept
simtind cum timpul se scurge incet
incet se scurge timpul si-l simt
ca am ajuns sa pasesc de unu singur pe pamant

pe pamant ne atins de nimeni
sa nu mai pot sa ma gandesc la cine
la cine am iubit odata
la cine mi-a facut sufletul de piatra
la cine m-a lasat in vant

luandu-mi tot ce aveam mai bun
luandu-mi sansa de a mai iubi
luandu-mi dorinta de a mai trai
luandu-mi zambetul de pe buze

lasand o fata posomorata si o privire cruda
lasand o inima de piatra lasand o minte zbuciumata
lasand doar chin si multa suferinta
lasand un om fara de credinta

in umbra tuturor

ce sunt eu sa plang mereu in urma tuturor
eu nu-s nici sclav dar nici stapan asupra norilor
cum timpul trece si anii zboara eu sunt tot mai suparat
dar chipul tau in fata, imi lumineaza cararea pe care calc
si calc incet cu pasi marunti gandindu-ma la tine
pe drumul meu sunt numai gropi caci nu esti langa mine
cu pasi inceti mergand in cerc in cautarea ta
ca sa apari in drumul meu si sa-mi schimbi ceva

ce vreme grea, ce nori ploati, imi intuneca vederea
in timp ce la mine-n suflet, incet creste durerea
caci tu nu esti sa ma ai in paza
si sa-mi zambesti, sa-mi povestesti, sa-mi zici o vorba calda
ce sa-mi incalzeasca sufletul ce-i ciuruit de gloante
si sa-l ingrijasca, sa-l lumineze si sa-i dea sperante

sa lupte-n timp ce tu nu esti ca sa-i ai de grija
si sa traiasca iluminat de-a ta privire devina
sa-i dea puterea de-a pasi cu capul sus in fata
si sa-nvete sa se lupte cu vulturii de gheata
care-l urmaresc si ii ranesc sufletul intunecat
ca sincer , chiar ii e greu de cand tu l-ai uitat

visam