in umbra tuturor

ce sunt eu sa plang mereu in urma tuturor
eu nu-s nici sclav dar nici stapan asupra norilor
cum timpul trece si anii zboara eu sunt tot mai suparat
dar chipul tau in fata, imi lumineaza cararea pe care calc
si calc incet cu pasi marunti gandindu-ma la tine
pe drumul meu sunt numai gropi caci nu esti langa mine
cu pasi inceti mergand in cerc in cautarea ta
ca sa apari in drumul meu si sa-mi schimbi ceva

ce vreme grea, ce nori ploati, imi intuneca vederea
in timp ce la mine-n suflet, incet creste durerea
caci tu nu esti sa ma ai in paza
si sa-mi zambesti, sa-mi povestesti, sa-mi zici o vorba calda
ce sa-mi incalzeasca sufletul ce-i ciuruit de gloante
si sa-l ingrijasca, sa-l lumineze si sa-i dea sperante

sa lupte-n timp ce tu nu esti ca sa-i ai de grija
si sa traiasca iluminat de-a ta privire devina
sa-i dea puterea de-a pasi cu capul sus in fata
si sa-nvete sa se lupte cu vulturii de gheata
care-l urmaresc si ii ranesc sufletul intunecat
ca sincer , chiar ii e greu de cand tu l-ai uitat