lacrima unui crin

adesea stau si ma gandesc fiind cuprins de vise
la fiecare lucru bun ce imi trecea prin minte
la fiecare te iubesc rostit de-ale tale buze
la clipa cand te sarutam acum e o iluzie

la fiecare te iubesc rostit in soapta seara
la zambetul tau fermecator ce imi luminase calea
la acele clipe ce noi doi le petreceam impreuna
la saruturi ce ne-apucau la rasarit de luna

acum nu esti aici cu mine sa fie ca inainte
de asta serile ce-s tarzii la mine-s lungi si triste
nici noaptea nu am somn caci ma gandesc la tine
iar daca e ca sa adorm eu te visez langa mine


iar cum eu noaptea nu am somn nu stiu ce sa mai fac
si iarasi umplu foi cu tot ce-mi trece prin cap
as vrea sa uit o data tot ce-mi aminteste de noi
dar sincer chiar nu pot si a plange incep apoi


cu lacrimi mari reci si intristate ce imi imbiba pielea
caci de cand tu ai plecat nu mi-a mai ramas decat durerea
ce inca acum o port in suflet si ma transforma-n piatra
si parca simt ca-n viata mea n-am sa mai pot iubi vreodata

cum as putea ca sa te uit cand inca te am in mine
si chiar de sufletul mi-e gol de fapt e plin cu tine
e plin de noi de aspre ploi ce le-am avut odata
e plin cu dragostea dintre noi ce se transforma-n piatra