precum parfumul mortii ce imi imprima pielea
pe fata unui copil se imprima durerea
un suflet incet moare impins de neplacere
suferinta rasare ca o parte de infern
cu chip uman paseste un demon pe pamant
nascut doar din durere si din neplacut
rasfoindu-l ca o carte veche uitata intr-un raft
sufletul se zbate sa nu fie incuiat
ca un caracter de piatra lasat pe pamant
cu inima goala pentru ce n-a primit
avea vise desarte inchise-n fantezii
vise spulberate din cauza unei iubiri.
iar sufletul sau bantuie acum pe-acest pamant
ca inima-i demult data pe o adiere de vant
ce-i tine in ochi lumina sa vada in continuare
cum la el in suflet rasare inca o floare.
cu o flacara din iad acuma o incalzeste
spunand ca pe aceasta el mult o iubeste.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu