fara chef de viata ma zbat printre stanci
cu trupul sfasiat si rani sangerand
pierdut de lume ma simt uitat in timp
fara de prieteni inconjurat de actori grabiti
fara de viata, cu mintea facuta praf
fara sa uit nimic din tot ce mi-a ramas
durere in suflet, un zambet fals pe fata
fara sa las durerea sa se vada
zambind mereu in fata tuturor
ca singur sunt un simplu calator
caut ceva ce stiu ca nu exista
caut o faptura o simpla fiinta
sa ma ajute sa ma regasesc
sa nu ma mai lase in timp sa ratacesc
ca sa ma faca sa uit de suferinta
inca o caut ,desi ea nu mai exista
imi pare rau sa o zic...dar poezia asta ,atat de profunda,ma inveleste...pacat de mine
RăspundețiȘtergere