simt cum otrava imi curge prin vene
sa mi-o scot din cap nu mai am putere
veninul imi tulbura mintea confuza
o parte din corp moare la fel ca o frunza
ce atinge pamantul purtata de vant
durerea din suflet ma pus la pamant
si incerc sa fiu tare incerc sa nu plang
dar nu mai am puterea sa incerc sa o uit
mintea-mi delireaza parca am vedeni
o parte din ea inca bantuie in intuneric
amintirea ei ma face sa fiu de ghiata
imi umple sufletul, amar ce imi provoaca greata
care imi face inima sa-mi suspine ascunsa in ceata
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu