pintre furtuni de vise spulberate-n timp
cu o privire trista-n ochi si lacrimi sangerand
scriu mai departe acelasi tip de poezie
pe care mi-o sopteste sufletul din mine
cu o minte facuta praf si ganduri zbuciumate
merg mai departe luptand ca si o carte
ca un copil trist cu viitoru-n fata
stau ascuns in umbra retranandu-ma-n ceata
fara sa stau sa ma gandesc la tine
ma dau in sate stiind ca nu fac bine
nici pentru mine! dar pentru cine?
pentru parfumul ce vine din spre tine
ce ma ameteste ma-nebuneste
dar cu sufletul plin doar de regrete
ganduri infecte, fapte indecente
fara de tine ma simt pus la perete
dar seara vine incerc din nou s-adorm
dar nu aam somn, si ma intind pe hol
la fel de gol ca sufletul de piatra
ce l-ai lasaat in urma ta odata...
Doamne! ce fata, ce inger dubios
doar ca sunt prost si ma intind pe jos
e rece si jegos,lafel ca mintea-mea
ce se-ntuneca de tot acu in urma ta
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu